9.7 Richter

Pana la cantarea lor de aseara, pe 9,7 Richter nu-i mai vazusem de exact un an (cand, oricum, am mai prins o piesa sau doua din prestatia lor), iar inainte de concertul respectiv, cred ca ultima data ii vazusem prin 2006. Imi amintesc ca prin 2004-2005 erau in concerte tot timpul, dupa care au disparut, din cauza faptului ca nu mai aveau vocalist, asa cum aveam sa aflu ulterior. Asadar, abia aseara am reusit sa-mi fac o impresie despre cum suna cu vocalistul cel nou, alaturi de care se pregatesc sa scoata si un album. Iar impresia lasata a fost excelenta, deoarece Cosmin nu numai ca are o voce numai buna pentru ce fac ei, dar are si atitudinea potrivita, e entuziast, se misca pe scena, vorbeste cu publicul si, da, are gesturi a la Halford, dar asta e si soundul trupei, gen Judas Priest , deci e numai bine, zic eu. Chitaristul Bobby le-a lipsit, din cauza unei probleme personale, dar Adi singur a facut fata cu brio secventelor de chitara. In orice caz, cand i-am ascultat aseara pe 9,7 Richter, mi-am amintit de ce imi place heavy metal-ul, ca uneori uit. :)) Ca sa va zic si de piese, ne-am delectat si cu “vechituri” si cu noutati, de apreciat in mod egal, si anume: “Deviltruck driver”, “Blood”, “Feed my hate”, “Learning how to die”, “Payback time”, “Assassins” (pe care o puteti auzi in clipul de mai jos) si “Final embrace”. Acultand voci din public, am aflat ca trupa a insemnat o revedere placuta pentru cei care o cunosteau si o surpriza frumoasa pentru cei care nu. - 4arte.ro

Distors-ul a dat startul serii metal, iar 9,7 RICHTER au deschis cu noua piesa “sangeros” de crunchy, “Blood”. Cu un schelet bazat pe riff-uri old school, si ritm à la Judas Priest, probabil cei prezenti asteptau o piesa liniara, fara vreo amprenta a trupei (…ca doar e heavy metal). Dar Adrian Rus (chitara lead si ritmica) si Bogdan Mihalcea (chitara lead si ritmica) au personalizat piesa cu detalii tehnice bine executate. Cum urma sa vad si la restul pieselor, riff-urile nu erau bazate chiar pe cvinte clasice, fiecare chitara isi avea locul ei pe pasaje cand ritmice cand solistice, sau cate un“duel” chitaristic si ceva tapping-uri la terta. “Learning How To Die”, o alta tema ce a mentinut atmosfera cu un tempo la fel de dinamic, solo-uri arpegiate, si un bass ceva mai “evident” de data aceasta; de apreciat liniile melodice si ritmice, ale lui Ovidiu Cristea care exact la piesele cu o partitura ceva mai dificila renunta la pana (probabil utilizata pe alocuri doar pentru schimbarea de sound). “Assassins”, o piesa “criminala” cu versuri si atmosfera pe masura, un vocal interesant, riff-uri sacadate, si o solistica inspirata, toba ceva mai “suparata” si un joc de break-uri. Dupa un inceput ceva mai linistit, razbunarea vine odata cu “Payback Time”, cu acelasi joc al chitarelor si solouri ce acopera si game clasice, si tapping-uri si un joc de whammy, pe fundalul unei tobe (Mihai Dumitrascu) care accentueaza din cand in cand un crash si adauga si ceva joc la toba de picior. In afara propriilor compozitii, prin cover-urile alese: “Nailed To The Gun”, “The Tower” (…ca sa citez, “piesa exotica), si “Final Embrace”, Cosmin Aionita si-a demonstrat abilitatile vocale, mai ales ca nu este un stil chiar usor de abordat. Asteptam materializarea EP-ului si de ce nu si un nou concert de lansare a acestuia! - extrememetalnight.wordpress.com

Au urmat heavy-metalistii de la 9,7 Richter care au ridicat de pe scaune pe toata lumea, chiar daca nu s-au prezentat in formatie completa (din cate am inteles, cel de-al doilea chitarist al lor a avut o problema personala). O voce incredibil de puternica, cu un tipat ce rivalizeaza cu cel al lui Rob Halford, un chitarist tehnic si carismatic si o sectie ritmica bine inchegata a " cam asta este trupa 9,7 Richter dupa aproximativ 7 ani de activitate (cei drept, cred ca mai bine de 3 ani au luat o pauza fortata din cauza lipsei unui vocal adecvat).

S-au cantat piesele Blood, Assasins (compusa in actuala componenta), Feed my hate (my personal favourite) etc.. Baietii au tinut sa-i multumesca in mod special Balaurului de la Trooper si asta nu doar pentru invitatia de a canta in seara de ieri ci si pentru faptul ca ei inregistreaza albumul in studioul Trooper (si va asigur eu ca in final o sa sune totul asa cum trebuie!). Oricum concluzia mea este una clara: good metal job, keep it up!

Sunetul a fost destul de prost dar ne-am obisnuit deja, astea sunt conditiile si lumea se adapteaza. Personal, la sfarsitul recitalului 9,7 Richter ma sufocam de la fumul de tigara si dupa concert am ragusit de la cantat si aerul irespirabil. - letsrock.ro